Esti pe pagina: Acasa › Hibernarea si Migratia › Hibernarea si Migratia

Hibernarea si migratia

În timpul unei zile şi în timpul unui an, activitatea organismelor prezintă maxime şi ninime de intensitate. De aceea, alternarea perioadelor de activitate şi inactivitate ale organismelor au fost denumite bioritmuri.Cele determinate de alternanţa zi-noapte au fost numite bioritmuri cicardiene (exemplu: somnul de noapte al oamenilor, somnul de zi al liliecilor pe timp de vară) şi bioritmuri sezoniere (exemplu: hibernarea la lilieci, somnul letargic al ursului din Romania, migraţia păsărilor călătoare).

Vom prezenta în continuare modificările ritmului de activitate al liliecilor, cu referiri speciale asupr liliecilor din ţara noastră şi din Europa.

REPAUSUL DIURN

În zona temperată liliecii nu zboară în timpul zilei deoarece stau ascunşi în locuri întunecoase sau slab luminate, ferite de zgomot. Adăposturile nocturne frecventate de lilieci pentru repausul de zi pot fi peşterile, scorburile arborilor bătrâni, podurile caselor părăsite, turlele bisericilor, peşteri.

Această perioadă de repaus este absolut necesară pentru a fi odihniţi la venirea nopţii când vor ieşi la vânătoare. Intrarea în repaus se realizeată atât datorită intensităţii prea mari a luminii cât şi temperaturilor prea ridicate din timpul zilei. Repausul diurn nu este totuşi complet. În coloniile de maternitate este forfota aproape în orice moment.

De asemenea, liliecii îşi pot înceta oricând somnul diurn, timpul necesar pentru revenirea la activitate fiin de circa 30 min.

ACTIVITATEA NOCTURNĂ

Desfăşurarea activităţilor nocturne începe de fapt din perioada de crepuscul a serii şi se prelungeşte până la crepuscului de dimineaţă. După trezirea din somn, liliecii desfăşoară zboruri scurte în interiorul adăpostului. Doar câteva exemplare ies iniţial din adăpost, fac un scurt zbor de recunoaştere, apoi se întorc să ducă veşti pentru ceilalţi membrii ai coloniei. Dacă serile sunt ploioase şi prea reci, se poate ca liliecii să renunţe temporar la activitatea de hrănire. De asemenea, odată cu ieşirea din adăpost, vânătoarea durează circa 1-2 ore, după care urmeată o perioadă de odihnă şi digestie, chiar în afara adăpostului şi din nou o perioadă de vânătoare.

MIGRAŢIA

Fenomenul propriuzis, de deplasare la distanţă mare din cauza lipsei de hrană şi a modificării regimului termic, caracterizează puţine specii. De exemplu, Vulpile zburătoare (Pteropus policephalus) din Australia migrează circa 1000 km datorită diminuării resurselor de hrană. De asemenea, interesante sunt migraţiile speciilor Lasiurus, Lasiurus cinereus borealis care se deplasează pe rutele păsărilor călătoare, uneori chiar alături de acestea, din SUA până în Insulele Hawaii, la 4000 km depărtare de continent.

Majoritatea speciilor de lilieci insectivori nu migrează, ci realizează o pendulare între adăposturile de iarnă şi cele de vară. Această deplasare are cauze diferite: apropierea faţă de hrană, separarea femelelor de masculi pe perioada gestaţiei şi a maternităţii. Distanţa parcursă în timpul deplasărilor variază de la o specie la alta:

-maxim 35-40 km speciile slab zburătoare: Lilieacul cu urechi crestate (Myotis emarginatus), Liliacul de apă (Myotis daugbentonii), Liliacul cu mustăţi (Myotis daugbentonii);

-frecvent peste 100 km – Liliacul mare comun (Myotis myotis), Liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), Liliacul de seară rosşcat (Nyctalus noctula).

Hibernarea

Speciile animale care nu au posibilitatea de a-si păstra temperatura corpului constantă indiferent de modificarile temperaturii mediului extern. De aceea îşi reduc mult funcţiile vitale şi intră într-o stare de amorţire.

După temperatura internă animalele sunt grupate în:

- Poikiloterme – animale nevertebrate şi vertebrate mai puţin evoluate (peşti, amfibieni, reptile), cu temperatura corpului veriabilă. Ele sunt direct dependente de temperaturile ridicate ale mediului ambiant (de exemplu, reptilele sunt numite animale cu sânge rece; se încălzesc la soare). La instalarea frigului, ele încetează să se hrănească şi intră în starea de letargie totală.

- Homeoterme – sunt animale mai evoluate (păsări şi numeroase mamifere), care s-au adaptat schimbărilor de temperatură prin mecanisme de termogeneză (produc căldură) şi termoliză (consumă căldura în aşa fel încât să asigure corpului o temperatură internă ridicată şi constantă indiferent de temperatura mediului extern).

- Heterotermele – sunt reprezentate de unele mamifere, care au capacitatea de a-şi adapta intensitatea metabolismului în funcţie de caracteristicile sezonului. Astfel, cand e ste cald şi au suficiente resurse de hrană desfăşoară un metabolism intens. Odată cu venirea iernii, când nu mai au cu ce să se hrănească, îşi reduc mult funcţiile vitale şi intră în letargie sau hibernare. Ei se comporta ca homeotermele în timpul verii şi la fel cu poikilotermele în timpul iernii.

La rândul lor heterotermele sunt împărţite în: hibernante (temperatura corpului scade doar până la 20 grdC, de exemplu ursul) şi hibernante (îşi pot scădea temperatura corpului frecvent până la 5 grdC, uneori chiar mai puţin). Din ultima categorie fac parte şi liliecii insectivori.

Pentru lilieci, perioadele de hibernare, de circa o lună alternează cu scurte treziri sau cu perioade de letargie. Aceste scurte perioade sunt necesare pentru ca indivizii să îşi schimbe locul în colonie sau în interiorul adăpostului, pentru a se hidrata. În timpul hibernării, la o temperatură a corpului de circa 5 grdC, consumul de oxigen este de doar 0,02-0,07 ml/g/h, adică 1% din consumul realizat în perioada de activitate.

Supravieţuirea este asigurată exclusiv de grăsimea acumulată în timpul verii şi toamnei. Un ţesut adipos special – grăsime brună – se depune pe umeri, în jurul gâtului şi pe părţile laterale ale corpului. Această grăsime este sursă de hrană dar şi pentru producerii chimice de călduriă internă, fără frisoane, (endotermie).

Dacă liliecii insectivori sunt nevoiţi să se apere de temperaturile foarte scăzute, alţi lilieci iau măsuri pentru a se proteja de temperaturile prea ridicate. Liliecii Pteropus se adăpostesc ziua în frunzişul copacilor şi îşi desfac aripile care au rol de evantai.