Esti pe pagina: Acasa › Canyoning › Canyoning

Canyoning

Canyoningul sau parcurgarea de canioane este un sport relativ recent in Romania. Primele actiuni de acest gen au fost semnalate in anii 1992 – 1993, dar destul de slabe sunt informatiile ce au ajuns la noi. Originile acestui sport se afla undeva in Franta si se pierd in negura anilor ’79. O adevarata inflorire are loc aici incepand cu anii ’80 – ’81, iar din anul 1997 i se acorda canyoning-ului o Comisie in cadrul Federatiei Franceze de Speologie.


In Romania, dupa anumite contactele avute cu francezi practicanti ai acestei activitati, in 1994 s-a hotarat formarea unei Comisii de Coborari Canioane in cadrul Federatiei Romane de Speologie, care apoi s-a transformat apoi, in Departament.
Amploarea pe care a luat-o canyoningul im ultimii ani in Romania, a dus, inevitabil la crearea unui cadru legal de functionare a acestui sport, care s-a finalizat cu infiintarea Asociatiei Romane de Canyoning, in anul 2007.

Actiunile organizate de Asociatia Romana de Canyoning sunt dezvoltate pe 3 directii: scoala, competitii si expeditii. Directia Scoala ofera celor interesati de initiere sau perfectionare in aceasta activitate cadrele specializate si suportul logistic de instruire. Stagiile organizate sunt: stagii tehnice (pentru echipier si sef de echipa), stagii de formare si atestare de cadre (pentru initiatori, monitori si instructori) si stagii de formare si atestare de ghizi. Directia Competitii isi propune dezvoltarea si popularizarea acestei activitati, precum si ierarhizarea sportivilor si stimularea acestora prin acordarea de diplome si premii. Prin Directia Expeditii, amatorii acestui sport au posibilitatea participarii la actiuni de explorare si vizitarea unor canioane inedite din afara tarii.

Pentru a practica canyoning-ul avem nevoie mai intai de un cadru natural adecvat. Canioanele sunt un mediu unic. Ele se prezinta ca niste despicaturi adanci formate prin actiunea de erodare a apei in calcar, sau in functie de ambianta geologica si morfologica, pot fi simple vai, ravene, chei, albii profunde strabatute de paraie sau rauri. Pasajul rezultat este ceva rece, intunecos, modelat in stanci inalte, de multe ori de doar catva metri latime.

Coborarea de canioane este de fapt parcurgerea acestora pe firul apei, in jos, spre capatul canionului, deci intr-un singur sens. Suna cam simplu dar pot interveni multe dificultati care pot fi inselatoare. Astfel, in parcurgerea unui canion se pot intalni cascade ce trebuiesc coborate pe coarda, marmite unde trebuie inotat, saritori care se catara, curenti repezi care se trec cu tiroliene, bazine in care se sare, la care putem adauga pasaje de pestera sau inot in apnee. Rezulta un sport care aduna impreuna elemente de catarare, speologie, inot, totul dus la extrem.

Pentru o parcurgere de canioane in conditii de siguranta, la pregatirea turei trebuie cautate informatii despre:
• parcursul canionului (marsul de apropiere si retur, nivel de dificultate tehnica, denivelare, angajament fizic, nivelul apei);
• eventualele iesiri din parcus, rute de acces suplimentare; • debitul de apa dependent de situarea geografica, altitudine, bazin deversant, geomorfologie;
• situatia climaterica (temperatura, precipitatii, anotimp, topirea zapezilor, etc.);
• serviciul de salvare local (salvaspeo, salvamont, politie, salvare, pompieri);
• regularizari artificiale a debitelor cursurilor de apa (baraje artificiale pe curs) si pericolul viiturilor datorate in acest caz cresterii imprevizibile a debitului.

Prevenirea unei terte persoane despre itinerarul ales si ora posibila de intoarcere, poate fi utila in anumite situatii. Pentru coborare se foloseste o singura coarda de lungime egala cu dublul celei mai mari verticale din traseu. Aceasta coarda se recupereaza dupa fiecare coborare, ceea ce face intoacerea practic imposibila. In general, canioanele sunt locuri reci, in unele trebuind sa cobori sau sa inoti prin apa, deci trebuie abordate in sezonul cald (primavara exista si pericolul viiturilor, iar apa din topirea zapezilor este extrem de rece). Combinezonul complet de neopren (cu cagula, sosete si manusi) este indispensabil unei ture de canion pentru ca el asigura o buna protectie termica, mecanica ( la salturi, socuri, tobogane) si flotabilitate. Trebuie evitate turele de canion pe timp de furtuna sau inceput de furtuna. Totul poate fi in ordine daca se cunoaste morfologia canionului cu punctele de retragere sau locurile de iesire din traseu, cat si zona adiacenta cu bazinul hidrografic de colectare. Totusi, daca ne surprinde o viitura in timpul parcurgerii unui canion ne vom adaposti la un nivel de siguranta.

Canioanele nu sunt atat de delicate ca pesterile de exemplu, dar pentru asta nu inseamna ca mediul lor nu necesita o buna protectie (minim de impact). De aceea, cei care practica acest sport trebuie sa respecte anumite reguli. Astfel, nu trebuie aduse nici o stricaciune canionului, dar nici drumului spre si de la canion.
In concluzie, canyoningul este o activitate extrem de atragatoare, in primul rand datorita frumusetii peisajelor, a varietatii lor si aparentei facilitati de practicare. Desi ar parea ca este mai putin periculos decat speologia si alpinismul, dificultatile pot varia si poate creste in functie de debitul apei, ceea ce impune o mare capacitate de adaptare si de improvizatie, combinata cu o buna cunoastere a mediului. Practicarea sa presupune o instruire prealabila pentru deprinderea tehnicilor specifice si reflexelor necesare.
Canioanele din Romania nu sunt foarte dificile, dar se pot transforma, in diferite conditii in functie de anotimp, precipitatii si morfologie, devenind obstacole majore mai ales pentru cei lipsiti de experienta.

Felix Papiu - Asociatia Romana de Canyoning

Pentru alte informatii contactati Asociatia Romana de Canyoning www.canyoning.ro

In Judetul Hunedoara cayoning se poate practica in canionul Jgheabului din Muntii Sureanu si in Muntii Retezat pe Valea Marii

CANIONUL JGHEABULUI

Canyonul Jgheabuluisi Cheile Munceilor sunt deosebit de atractive pentru activitatile de canyoning.Sunt situate în Parcul Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina, pe teritoriul Comunei Băniţa.

Accesul la canion se face de pe DN 66 (Haţeg - Petroşani),urmărin drumul forestier situat în apropierea viaductului de la Crivadia, până în apropierea unei stâni.

Parcurgerea canionului presupune coborârea a 9 cascade cu înălţimi între 4m şi 18m şi străbaterea a două porţiuni din Peştera Gaura Oanei. Amarajele din canion au fost înlociute, în present existând echipări cu lanţuri şi gujoane. La ultima cascadă se foloseşte ca amaraj un copac. Pentru parcurgerea traseului sunt necesare cunostinte si echipament specific de canyoning, casca dotata cu sursa de lunina.ATENTIE!La ape mari sau la viitura canionul este periculos.

Pentru activităţi de canyoning este recomandat să contactaţi înainte de tură echipa Salvaspeo a Serviciului Salvamont al Judeţului Hunedoara (0723-197183) si sa consultatiprognoza meteo.

CSM Hunedoara poate asigura ghizi şi echipament pentru parcurgerea canionului (vezi adresa de contact a clubului).