Esti pe pagina: Acasa › Carst Hunedorean › Carst Hunedorean

Carst Hunedorean

O caracteristica a teritoriul judeţului Hunedoara este marea varietate a reliefului şi alternanţa zonelor joase, depresionare cu cele înalte montane. O privire de ansamblu însă, ne arată predominarea clară a reliefului montan, care culminează cu altitudini de peste 2500 m în Munţii Retezat şi Parâng.

Din punct de vedere geologic, zonele montane corespund rocilor dure, în general granite, granodiorite, şisturi cristaline şi calcare, iar regiunile joase sunt formate pe roci sedimentare, moi (argila, pritris, nisip, gresie).

Depozitele calcaroase au în general poziţie limitrofă faţă de masivele muntoase, geneza lor fiind legată de funcţionarea, în trecut, a zonelor depresionare ca bazine tectonice acoperite de ape. De aceea calcarele prezente aici sunt de precipitare sau calcare organogene (cochilifere sau coraligene).

Relieful specific format pe calcare prezintă particularităţi în funcţie de grosimea şi extinderea masei calcaroase, de chimismul apeolor din regiune, grad de metamorfozare dar şi de altitudinea la care se dezvoltă. Judeţul Hunedoara este printre puţinele zone din ţară în care se regăseşte carst alpin.

Principalele nuclee de dezvoltare a carstului hunedorean sunt: Munţii Şureanu, Munţii Retezat, Munţii Metaliferi şi Munţii Poiana Ruscă.

Dezvoltarea excepţională a reliefului carstic a fost favorizată de factorii climatici, litologici şi structurali. Reţeaua hidrografică permanentă, precipitaţiile abundente, bogăţia covorului vegetal, grosimea stratelor de calcar, prezenţa faliilor, fracturilor, diaclazelor şi a feţelor de stratificaţie au fost premizele formării şi evoluţiei acestuia. Relieful carstic se subâmparte în exo şi endocarstic. Elementul caracteristic reliefului exocarstic îl constituie formele depresionare, concave.

Ecosistemele carstice prezente în munţii hunedoreni preznită o deosebită împortanţă ecologică, nu numai pentru relieful caracteristic, ci şi pentru habitatul caracteristic. În prezent peşterile adăpostesc importante specii de lilieci, iar în trecut au fost disputate ca mediu de viaţă de către ursul de peşteră (Ursus Spelaeus) şi omul preistoric (omul de neandertal).