Esti pe pagina: Acasa › Muntii Poiana Rusca › Muntii Poiana Rusca

Muntii Poiana Rusca

Aspectul general al Munţilor Poiana Ruscă este de masiv montan bine delimitat de culoare de vale şi depresiuni. Din punct de vedere geologic, ei reprezintă un mozaic petrografic în care se regăsesc şi rocile carbonatice (calcare jurasice, dolomite carbonifer inferior, conglomerate calcaroase şi un nivel superior de calcare moi cu resturi de foraminifere).

Calcarele şi dolomitele cristaline din structura acestor munţi corespund platourilor întinse din partea estică. Pe întreaga suprafaţă a masivului, formatiunile calcaroase nu repreznită decât 13%. Daca ţinem cont şi de grosimea şi duritatea mare a depozitelor calcaroase, înţelegem de ce capacitatea de circulare a apelor în subteran nu este amplă şi carstificarea este redusă.

Relieful calcaros se suprapune în general culmilor largi, convexe, delimitate de văi adânci cu pante abrupte, înălţate cu 250-300 m deasupra albiei râurilor. Acestea au sectoare de chei impresionante, uneori cu caracteristici de canion: Valea Cernei între Hăşdău şi Lunca Cernii, Valea Runcu, Sohodol, Nandru.

   

         Versanţi calcaroşi aval de localitatea Boş       |      Versantul stâng al văii Nandru amonte de localitate

   

Calcare din Seria de Hunedoara

Datorită solubilităţii reduse a rocii, exocarstul este slab reprezentat prin martori de eroziune, lapiezuri, doline, marmite de eroziune (mai frecvente în perimetrul Cerbăl–Teliuc–Bunila–Sohodol). Endocarstul este puţin dezvoltat, dar nici nu s-a făcut o inventariere completă a peşterilor. Peşterile sunt, în general, mici şi puţine, fapt explicat prin predominarea dolomitelor în raport cu calcarele. Concreţionarea peşterilor este slabă, predominând formele de eroziune (marmitele ascendentă şi laterale) şi de coroziune (hieroglife)

  

Hieroglife – Peştera Spurcată de la Nandru       |     Marmite ascendente – Peştera Spurcată de la Nandru



Densitatea mare a reţelei hidrografice cu ape limpezi şi pânza freatică aproape de suprafaţă sunt explicate prin compactitatea si impermeabilitatea calcarelor din estul Munţilor poiana Ruscă.

Importanţă mai mare prezintă peşterile din punct de vedere istoric şi arheologic. C.S Nicolăescu Plopşor stabileşte succesiunea stratigrafică a sedimentului din peştera Spurcată de la Nandru în relaţie cu piesele szeletiene şi musteriene. Nivelurile postpaleolitice din cale două peşteri de la Nandru (P. Spurcată şi P. Curată) aparţin culturilor Starcevo-Criş, Tiszapolgar, Coţofeni şi perioadei medievale.

Odată cu apariţia mişcării speologice de amatori din Hunedoara, în estul Munţilor poiana Ruscă au fost descoperite peste 50 de peşteri şi avene. Alte peşteri care adăpostesc dovezi de locuire sunt: P. Cu Apă de la Dumbrava, P. Nr.1 de la Cerişor, P. Bulgărelu de la Ciulpăz.

Peştera de la Cauce este reprezentativă pentru sedimentul arheologic corespunzător stratigrafiei postpaleolitice.